Să dăm foc gunoiului lăuntric

Ferestre uscate de ploi
Și suflete moi,
Pe pervaz.
Izotopi înecați în mândrie
Cămăși cu miros de iasomie,
În extaz.

Invers faci tot ce îți spun
Tu răsari, eu apun.
Genunchii tăi au petale de crin
Sălbatic dor și chin…

[Te-am luat de mână
În timp ce duceai gunoiul
Punct de sprijin]

Miroși a tren întârziat de-o oră.
Pe unde ai mai fost?
Viața face o pauză…
Inextricabil!

Ți-am găsit un loc în ploaie
Ca să dăm foc la gunoaie.
Și cerul l-am atins.

Lasă un comentariu