Răsărit bipolar în zi de miercuri

Frunzele au fost aruncate. Poetul riscă vremea. Dar nu se împiedică. Alunecă. Pur şi simplu alunecă pe frunză. Galben răsărit bipolar, adică.

Simțeam într-o zi de miercuri sau nu simțeam decât că e sfârșit de martie? Să prind totuși același tramvai să ajung cumva, miercuri la aceeași oră. La seminar. Acțiunea se petrece sâmbătă, când îmi amintesc de miercuri, de ea, de criticismul retoric, autoetnografie, etnografie, toate la un loc. Deschid geamul să aud mai bine zgâriatul de ploaie. Se amestecă cu sunetul din cameră și formează un nor simulacru. Perpendicular cu fereastra, se mișcă vântul. Îmi bate rece la spate. Deasupra pervazului nu e nimic. Dar starea minții mele se anunță cu averse.

Urc în tramvai, rutina de miercuri. Ora 15.30. Ca de obicei, uit să cobor la aceeași stație. La facultate mă înghesui și eu în lift (cu Denisa sau fără ea, depinde). Ajung la seminar. (Mai întâi, logica medierii iar după ora 18.00, apare ea). Aceeași siluetă zveltă și înaltă de anii trecuți ni se adresează cu căldură. Îmi dă un sentiment plăcut această doamnă. Parcă anotimpul stă la gâtul ei. Sociabilă, cu un interes deosebit față de studenții ei, își alege mereu cuvintele cu grijă. O studiez în fiecare miercuri. Picior peste picior, cu șosetele ei scurte și transparente, de mână cu ea și apoi de mână cu noi descoperim gustul cuvintelor. (Dar înainte să o ascult, admir subtil liniile negre trasate cu dermatograful în partea de jos a ochilor ei).

Ultimul semestru din acest master. (Este de la sine înțeles pe cine am ales ca și profesor coordonator în pregătirea lucrării de disertație). Îmi vor lipsi răsăritele bipolare în zilele de miercuri atunci când mă (re)cunosc, (re)găsesc, mă uit la cer și (re)citesc e-mailul ei.

 

Reclame

Să privim cum gândim

3a5bdb37f91e7bf946f14cbc9bce4c36

 

 

Știai că privirile au gânduri

Din gândurile care te priveau.

Dar ce nu știai este gândul din spatele gândului

Care și el te privește la fel cum gândesc eu.

Se formează raportul între gânduri din care rezultă priviri

Toamna ne dă de gol.

Dacă tu gândești la fel cum privești

Perpendicular cu gândurile mele

Ne interesectăm simultan într-o singură privire.

Ce descoperim este că nu suntem deloc ce privim

ecf02fe88df431d4dffade00963d9a6a

Doar dacă gândim la fel.

Vocabularul de gânduri și priviri

Formează haosul cuvântului inexistent

Și rămâne doar să o luăm în direcții                                                   opuse. În spate e ceață.

Ce bine că nu a nins. Eu doar am privit.

Și tu ai gândit.

 

 

 

 

 

Viață tomnatică

21d1a84b48e81c8f11da88a29a4dccef
pinterest

De ce să nu strângi toamna-n brațe,

Să bei din aerul sălbatic,

Să pleci cu tot cu flori,
Să-ți legi vântul de șold.

Ți-e albastru că până mâine

Doar mai stă pe geam

Dublu-schizofrenică, ploaia.

Răcoarea merge, se încalță,

La colț stă ceața,  frunzele culcate unele peste altele,

pinterest
pinterest

Pe crengile încă goale.

Și când vroiam să mă afund în nori,

Un apus de soare ne subjugă.

Creierul suspină ploi

Pe asfaltul rece – umeri goi.

Viață de toamnă, deloc albastră

„Erai toată numai limite de depășit”. Când fără să gândesc,

weheartit
weheartit

Doar ascult

O picătură de ploaie

Pe marginea ferestrei,

Atunci sunt eu.

despre cei ce ne enervează

SONY DSC

mâine când mă trezesc

să plouă, să tune și să fulgere

pe la zece, sâmbătă.

în mirosurile de ceață de pe fereastră

și gustul ploii,

mic dejun.

Am impresia că la un moment dat, scrisul ăsta mă va da de gol. Sau mă va bârfi imediat cu altcineva și va spune totul despre mine. Mă face să scot din mine ceva, ca oamenii să vadă repede și să comenteze. Mă face să îl pocnesc, dar apoi îmi trece. E nesimțit, nu am ce zice… dar e fain în același timp. Așa cum îmi place mie. Artist, profund, ironic, naiv, enervant, extrem de deștept, nesigur pe el, provocator, interesant. Și ploios. Și filosof! Hai că-i ajunge.

Dupaia mă enervez că e gălăgie sub saltea, așa cu noaptea-n cap. Gânduri de doi lei, înalte 6f977ac3f502a18da2bf2b5526898125ca brazii ce nu se potolesc până nu le joc în picioare. Și bineînțeles, între violetul norilor și albastrul norilor, gândul meu continuă să se miște într-una.

Mă enervez constant când mi se pun întrebări inutile, fără sens care mă obligă să răspund din bun simț, fără să pară că m-aș fi enervat . Și acum mă enervez că mi se blochează laptopul de îmi vine să-l trântesc. De exemplu, și azi puteam să mă enervez când am văzut atâta soare. Dar m-am abținut când a început să se înnoreze. Mai ales mă enervez când oamenii mă întreabă lucruri pe care nu-i interesează și eu mă apuc să le răspund cu sinceritate. Nervii mă apucă când trebuie să mă ascund în spatele ploii și după tot felul de reacții ale vremii.

Oamenii enervanți nu sunt reci sau distanți, ei sunt chiar interesanți prin modul în care te enervează, sau te scot din sărite. „E ciudat! uneori nu poți iubi un creier cum te poți atașa de o inimă.”

Așa, la miezul nopții

mi-am ținut de urât.

pentru că nicio dimineață nu ne mai prinde împreună,

20742e390ecd433dbfa09082372a07b0eu dorm, tu mergi la examen

într-o zi de sâmbătă.

sfârșitul nervilor.

 

existența soarelui

deșteptul de soare cu infuzii de raze
dincolo de ferestre
toate nuanțele de cenușiu-optimist

ciudatul din florile sălbatice
și din pistruii cerului
sub ceață și ploaie – primăvara

enervantul din amurgul ars
elogiul umbrei, pe crengile încă goale99fa011cb41221637e836a0463ccab5e
– ce te-ai blocat așa?
discuție enervant- subtilă

scandalul norilor la masă
ploaie recentă și soare din plin

nu am crezut că mai există

sau poate încă nu există

și totuși încă am impresia că există

măcar, să cred naiv că nu există

dar el apare iritant,

aș vrea să cred că nu există.

a44291c15cf3d92d08376b2bd2ec3470

 

 

Inventează-l. Scrie-l. Scrie-te.

5abd98c55fe0c097d5334d02a3f30785Creierii tăi au ramuri de  orizont, de dimineață, de câmp

și de, de, de… de încă ceva care nu are cuvânt.

O însușire de cuvinte nu înseamnă o idee.
Înseamnă să-ți pui sufletul într-o canapea și să nu-l mai pui deloc în mișcare.

Pe guler stau copaci ca un buchet de semafoare

înghesuiți de  nisipuri mișcătoare

Ne dăm seama  că primăvara se mută la etaj

după mirosul de ziar și apusurile din tălpi

și din cauză că mâinile mele simt cel mai des

degetele tale în exces.

Picioarele-mi zboară doar pe pământ

păru-mi stă strâns într-un gând,

pentru atunci când oamenii se vor fi plictisit de vârfurile mele

 și ar putea să stoarcă lămâile pe toate ciornele inimii,

iar pe tine să nu te mai prind că aspiri firele de păr de pe covor!

Dacă vrei, ia oceanul! Dacă nu-ți convine, ia luna fără supărare!

„Lasă-mi mie  nasturele de lemn la cămașa de urzici.
Dar să nu îl coși. Pune-l peste cămașă, urzicile îl vor crește!”01d22da8e43489a77ff81e1be1fb4ac7

Abia atunci faptul că nu mă sfârșesc brusc a ieșit la iv-eala!

Plăcut sentiment când te privești- fără îndoială.
De atunci, picioarele mele au început printre nori să se julească
și gândurile tale atent să mă privească.

tu, însă, categoric n-ai nimic deosebit.
fato, cu-nfăţişarea asta de tren inventiv

„chiar nu vezi? semeni leit
cu poetul ăla de-şi zice iv!”

Ploaia modernistă in segmente

E iarnă! să vorbim despre eșarfele albe ale ploii. Culorile cerului cu amestec de orizont împreună cu rugina de pe gânduri formează un popor de ploi. Nu există o singură ploaie.

[Ploaia este cuvântul de recunoaștere printre cei ispitiți de o oarecare suspendare a lumii. Să spui că îți place ploaia înseamnă să te recunoști diferit]

3425ac868e4d877a90fa7447ee0f190cAparent o hoinară, colecționară de curiozități, ea va rămâne ultima oriunde lumina mai poate să strălucească. Fiind așa de modernă, ea se acceptă pe sine însăși, caută să se inventeze  și ia asupra ei sarcina unei elaborări despre sine. Ea refuză orice i s-ar prezenta sub forma unei alternative simpliste și autoritare.

Așadar, trăsăturile ei au diversitatea însușirilor omenești. Ploaia este sentimentală, pasională, rece, vulcanică și exuberantă. După ce s-a gândit bine de tot, a luat hotărârea să părăsească norii și să se arunce asupra noastră. Pentru a o întâmpina cum se cuvine, trebuie să-i înțelegem personalitatea.

[Ploaia poartă în sine genele copilăriei. Când eram mici, ne stropeam cu furtunul, țopăiam în bălți și ne băteam cu apă. Desigur, întrucât se pare că suntem oameni mari, o facem pe supărații atunci când, din falsă stângăcie călcăm într-o băltoacă]

Iubirea mea pentru ploaie înseamnă și neîncredere față de soare. Soarele este un bliț 9cd1d522c9bfed3efddcb340d3ec1eef (1)permanent care ne obligă să ne plecăm privirea. Este înalt și blond, și are ochi albaștri. Cum nu se poate mai rău. Uneori mă gândeam că, prin apăsarea căcâiului aș putea declanșa mecanismul ploii. Mă gândeam că ar putea exista butoane secrete care stârnesc furia norilor- poate un colț de capac de canalizare. Noi compunem cu călcâiele o muzică care influnțează cerul într-un mod albastru, rebel-cenușiu pe la margini.

Ca să chemi ploaia îți trebuie încălțăminte bună, tocmai de-aceea plouă mult în Anglia, țara pantofilor de calitate.

Cea mai mare parte a apei de pe Pământ este sărată, și totuși apa de ploaie este dulce. Sarea a rămas acolo sus cu un scop necunoscut. Poate e folosită la colorarea norilor.

35400d7a76f2339ed6a3d76e56e40d7e[Ploaia bate la ușă. Cu milioanele-i de pumnișori, ea bate din toate picăturile ca să vadă dacă suntem acasă. Da, suntem. Îi deschidem și o întâmpinăm cu drag. Apoi începem să înflorim odată cu căderea ploii. Muguri, frunze fragede, idei încep să crească. Noi le culegem roadele]

Îmi place de ea. Cu picăturile ei moderniste îmi dictează cum să mă îmbrac și mă împinge sub umbrelele altora. Folosim așa de des expresia: ploaia cade! dar după atâtea căderi, ea nu se accidentează niciodată.

 

9d658f523561f9104555ec5d89015403Cărți de citit (și de unde mi-a venit inspirația):

  • „Despre Ploaie”- Martin Page
  • „Ce este un autor”- Michel Foucault